Informații despre obiectivul turistic
Grădina Publică „Mihail Sturdza”
Acces / Localizare: Este situată în partea de nord a orașului.
Harta:
Istoric / Particularități:
Grădina Publică datează din anul 1834. Una din cele mai vechi și frumoase grădini de acest gen din Moldova, își are originea într-o întâmplare frumoasă, ca o legendă. Se spune că Domnitorul Mihail Sturdza, care cunoscuse la Bârlad o „cucoană frumoasă”, întorcându-se de la Constantinopol, în anul 1834, a poposit aici și a poruncit autorităților Ținutului Tutova să aducă pui de copaci din esența cea mai bună pentru a „înfiripa o grădină”, ca omagiu frumoaselor doamne bârlădene. Așa s-a născut acest colț de rai, care, an de an, și-a mărit suprafața cu noi plantații de stejar, arțar, frasin, salcâm și arbuști ornamentali.
Grădina publică măsoară astăzi aproximativ 17 hectare, este modernizată în ultimii ani (dar și în momentul de față, 2022-2023) și ambientată cu mobilier urban, peluze florale, o fântână din piatră și amenajări pentru petrecerea timpului liber – teatru de vară, foișor pentru fanfară, bază sportivă cu instalații de nocturnă, locuri de joacă pentru copii, mese pentru pasionații de șah, table și alte jocuri, un loc de picnic și internet gratuit.
După cel de al doilea război mondial, au urmat o serie de transformări ale Grădinii Publice. Iubitorii de artă pot descoperi statuia lui George Enescu – opera sculptorului Ion Vlad (în amintirea concertelor marelui muzician la Bârlad, în perioada anilor 1917-1936), bustul lui Alexandru Vlahuță, realizat de Ion Dimitriu Bârlad, precum și grupul statuar Ion Creangă.
Grădina Publică a fost loc de promenadă și de inspirație pentru scriitorii Alexandru Vlahuță, Constantin Chiriță, Ion Hobana, Tudor Pamfile, Paul Bujor, Dimitrie Nanu, Vasile Voiculescu și Victor Ion Popa, care spunea: „Bârladul dragostelor noastre era Grădina Publică, unde ne hârjoneam cu gloria altora și cu visele noastre”.
Marele compozitor George Enescu și generalul Eremia Grigorescu, eroul de la Mărășești, își găseau aici liniștea pe timpul refugiului din Primul Război Mondial, când Bârladul era Cartier General al Armatei Române. Aici, George Enescu alina cu vioara sa durerea răniților din Război.